Istoria modei e mult mai recentă decât cea a costumului, din care provine naturalmente, și ar începe în Europa mijlocului secolului al XIV-lea, deci în Evul mediu târziu. La o primă privire pare lipsit de orice justificare că moda, care se referă în linii mari la o cultură a luxului, oricare ar fi conotațiile lui, ia naștere în mijlocul unei epoci pline de turbulențe, în care Occidentul se confruntă cu foametea, războaiele, regresul economic și ca o urmare, o infracționalitate crescută. O privire mai atentă, însă ne confirmă că perioadele de criză sunt favorabile marilor schimbări. Un argument valoros pentru apariția modei pe fundalul unei perioade ostile este de ordin psihologic, aceasta având calitatea de a satisface și a mulțumi mai eficient decât alte mijloace. Variațiunile vestimentare valorifică mai mult prezentul și lasă în urmă tradiția, care în linii mari înseamnă repetiție.
Atunci când apreciem Evul mediu prin intermediul hainelor, numele de „întunecat” ni se pare dintr-o dată exagerat și lipsit de adevăr. În afara lor, clasele superioare -deoarece pentru păturile sărace istoria modei are un traseu diferit și întârziat, adaugă accesorii bogate și noi, cu care își vor împodobi nu numai trupurile, dar și caii în parade și în lupte. Cel puțin două sunt articolele care semnalizează trecerea de la uniformizare la individualizare: pantalonii și pantofii cu vîrf, cei din urmă foarte probabil o influență orientală. Chiar dacă pantalonii nu sunt o noutate absolută, ei erau purtați de bărbați pe sub veșminte mai lungi, însă nu mai devreme de perioada medievală. Adevărata premieră constă în scurtarea exagerată a tunicii, din ce în ce mai aproape de corp, care lăsa la vedere anatomia inferioară, subliniată de pantalonii mulați și culorile strălucitoare. Cracii puteau fi despicați între picioare sau separați de partea superioară, care acoperea bazinul, și nu de puține ori aveau culori diferite, stângul de dreptul.
De altfel, bogata istorie a modei ar putea fi înțeleasă și urmărită cu mai multă ușurință cu ajutorul evoluției a două articole, fusta și pantalonii, două imagini clișeu, care fac simplificat diferența dintre bărbați și femei. Desigur, această diferențiere este o deformare culturală, susținută de tradiție și o sumă de prejudecăți și subordonări.
Antichitatea, fie egipteană, grecească sau romană nu făcea aceste distincții prin mijlocirea simbolică a hainelor. Fără să vorbim de o egalitate socială între sexe, înainte de secolul al XIV-lea, hainele marcau un pic mai subtil rolul femeilor și bărbaților în cetate. Nu trebuie confundată fantezia costumelor celor puternici, a clerului sau hainele de paradă cu moda, termen pe care l-am definit deja ca opus tradiției.
În Grecia și Roma antice, costumul înseamnă o oscilație moderată între diversele forme ale unor haine puțin colorate, prinse doar cu câteva cusături. Principalele articole antice grecești se numeau chiton și peplum. O comparație cu kimono-ul japonez merită toată atenția. Deosebirile dintre costumul feminin și masculin în spațiul nipon sunt în aceeași măsură de discrete ca în bazinul Mediteranei antice. Dimpotrivă, kimono-ul a rezistat modei până în secolul al XX-lea. Nu trebuie uitat pe de altă parte, că Japonia face notă distinctă față de alte culturi din mai multe puncte de vedere.
Pantofii ascuțiți cu vârf umplut sunt în mod explicit o excentricitate, demnă mai curând de un show¹ haute-couture² din zilele noastre. „Les poulaines”, așa cum se numeau aceștia în franceză, erau cu siguranță incomozi la mers, dar subliniau o siluetă aparte și un statut special. Funcția estetică o lăsa așadar cu mult în urmă pe cea utilitară.
Pentru ca moda să apară în Evul mediu a fost necesară punerea în valoare a singularității fiecărui individ, iar consecințele au adus cu sine mulți faux pas (pași greșiți). De aceea moda medievală are ceva fantastic, întocmai ca în cele mai multe dintre basmele sale. Datorită modei se deschide un nou drum, al plăcerilor și al seducției, subliniat și dovedit de contururile siluetei masculine, a taliei subțiate a rochiilor și a decolteurilor adânci.
Prima revistă de modă din 1672, fondată de Jean Donneau de Visé se numea Le Mercure Galant (Mercur Galant) și totuși abia în 1793 când se proclamă „Decretul din 8 Brumar (octombrie)”, moda își intră în drepturi la o scară generalizată. Anterior acestuia legi stricte interziceau altor cetățeni decât nobilii să poarte anumite articole, chiar și atunci când situația materială le-o permitea. Relația modei cu politica, deci cu societatea, nu a fost dintotdeauna armonioasă, însă a înlesnit permanent o cunoaștere autentică a sa.
După Revoluția franceză (1789) moda va contribui la estomparea discriminărilor în mai multe direcții. Bineînțeles, semnalizarea disproporțiilor sociale, chiar dacă mai puțin evidentă, va trece de la costum în ansamblul lui la detaliu, de exemplu nasturii, cataramele sau materialul din care e confecționat un pantalon sau o cămașă. Moda se află într-o metamorfoză fără oprire și din cauză că nu ajunge să stabilizeze mesajele pe care își propune să le comunice. Toate noutățile, fie din partea celebrităților ori a celor înstăriți, sunt la scurt timp imitate de cei mai modești, cu ajutorul cărora, asemenea unui bumerang, pionierii modei sunt stimulați să inventeze alte modele. Acest circuit dezvăluie două dintre constantele (auto) reprezentării în lume: dorința de a imita, deci de a aparține unei mulțimi și respectiv, orgoliul distincției, adică de a se simți unic.
Cu cât ne apropiem de prezent, cu atât moda pare că atenuează distanțele între clasele sociale. Și totuși avem iluzia că moda vizează mai mult femeile, cel puțin atunci când intră în discuție produsele cosmetice, de departe mai numeroase și mai variate decât cele destinate bărbaților. Tot în atmosfera Revoluției franceze se va inversa ordinea care numea mai întâi bărbații ca exponenți ai modei. Magnificența toaletelor din vremea lui Ludovic al XIV-lea va dispărea și va lăsa locul ținutelor mai simple, ca o răsturnare de valori, munca câștigând din ce în ce mai mult respect. Acest bun le va oferi oamenilor de toate categoriile o nouă șansă la independență, deoarece vor fi liberi să-și câștige singuri pâinea. Prin urmare, hainele devin mai practice în consonanță cu dezvoltarea industriei.
Vestimentația femeilor primește o atenție sporită, din nefericire în detrimentul lor. În spatele înfățișării îngrijite și sofisticate se ascunde o privire nedreaptă și superficială. Piața muncii nu le favoriza în egală măsură pe femei ca pe bărbați, iar hainele întăresc norme discriminatorii la adresa celor dintâi. Atributele feminine sunt privite ca frivole, în timp ce bărbaților li se consacră gravitatea, sobrietatea.
Fără se fi terminat vreodată, emanciparea femeilor a cunoscut un drum greu. Aceasta oglindește mai multe problematici, nu doar pe cea strict legată de inegalitatea între genuri. Interesul exagerat pentru moda feminină atestă în mod contrar o poziție mai puțin privilegiată. Lumea design-ului vestimentar a început cu Charles Frederick Worth (1825-1895), privit ca fondatorul direcției haute-couture în Franța, și a continuat cu o pleiadă de designeri, mult mai numeroși față de creatoarele de modă. În ce-i privește pe creatorii de modă, spre deosebire de echivalentul lor feminin, aceștia au primit foarte devreme statutul de artiști. În timp ce vestimentația masculină devine impersonală și egală, cea feminină capătă din ce în ce mai mult personalitate, fiind numaidecât o proiecție a creatorilor săi.
Până la începutul secolului al XX-lea pantalonii au fost o piesă rezervată exclusiv bărbaților. Mai multe legi interziceau femeilor purtatea lor, fiind vorba de un simbol de putere și autonomie. Un caz emblematic pentru rolul pantalonilor în emanciparea femeilor este cel al sportivei Violette Morris (1893-1944), acuzată în 1930 de a fi purtat în repetate rânduri pantaloni în public și apoi condamnată, după un proces de o lună, de a nu mai participa la nicio competiție.
Dinamismul și setea de acțiune au format un fundal pentru noul corp erotizant al bărbatului din secolul al XIV-lea. Rochia, deci fusta, opusul pantalonilor, îngrădea considerabil libertatea de mișcare a femeii, în sens propriu și derivat.
În afara binomului fustă-pantalon, alte produse ca geanta de mână (poșeta), pălăria sau pantofii pot fi instrumente foarte utile în descifrarea codurilor vestimentare și a mișcărilor importante pe care le-au declanșat sau susținut. Accesoriile, machiajul și tatuajele completează și însoțesc istoria modei, revelând de fiecare dată surprize și curiozități la nivel psihologic, individual și colectiv, estetic sau tehnologic. În prezent moda a încetat să mai fie privită ca superficială și anodină, mulți artiști, filosofi și specialiști aplecându-se asupra ei cu multă curiozitate.
¹prezentare de modă
²haute-couture este termenul care se referă la moda înaltă, de dragul modei, deci cea aproape de artă și de creația dezinteresată. În opoziție, prêt-à-porter, literalmente „gata de purtat”, desemnează o modă la îndemână, cu un caracter mult mai practic și confortabil.
Pentru a merge mai departe:
Miniatură reprezentând Bătălia de la Crécy, din timpul Războiului de 100 de ani dintre Anglia și Franța, 1346.
Atunci când apreciem Evul mediu prin intermediul hainelor, numele de „întunecat” ni se pare dintr-o dată exagerat și lipsit de adevăr. În afara lor, clasele superioare -deoarece pentru păturile sărace istoria modei are un traseu diferit și întârziat, adaugă accesorii bogate și noi, cu care își vor împodobi nu numai trupurile, dar și caii în parade și în lupte. Cel puțin două sunt articolele care semnalizează trecerea de la uniformizare la individualizare: pantalonii și pantofii cu vîrf, cei din urmă foarte probabil o influență orientală. Chiar dacă pantalonii nu sunt o noutate absolută, ei erau purtați de bărbați pe sub veșminte mai lungi, însă nu mai devreme de perioada medievală. Adevărata premieră constă în scurtarea exagerată a tunicii, din ce în ce mai aproape de corp, care lăsa la vedere anatomia inferioară, subliniată de pantalonii mulați și culorile strălucitoare. Cracii puteau fi despicați între picioare sau separați de partea superioară, care acoperea bazinul, și nu de puține ori aveau culori diferite, stângul de dreptul.
Pietro Perugino, detaliu din Martiriul Sf. Sebastian, 1505, frescă.
De altfel, bogata istorie a modei ar putea fi înțeleasă și urmărită cu mai multă ușurință cu ajutorul evoluției a două articole, fusta și pantalonii, două imagini clișeu, care fac simplificat diferența dintre bărbați și femei. Desigur, această diferențiere este o deformare culturală, susținută de tradiție și o sumă de prejudecăți și subordonări.
Antichitatea, fie egipteană, grecească sau romană nu făcea aceste distincții prin mijlocirea simbolică a hainelor. Fără să vorbim de o egalitate socială între sexe, înainte de secolul al XIV-lea, hainele marcau un pic mai subtil rolul femeilor și bărbaților în cetate. Nu trebuie confundată fantezia costumelor celor puternici, a clerului sau hainele de paradă cu moda, termen pe care l-am definit deja ca opus tradiției.
Ansamblu de statui romane acoperite cu togi, îmbrăcăminte pe care o purtau copiii, femeile și bărbații.
În Grecia și Roma antice, costumul înseamnă o oscilație moderată între diversele forme ale unor haine puțin colorate, prinse doar cu câteva cusături. Principalele articole antice grecești se numeau chiton și peplum. O comparație cu kimono-ul japonez merită toată atenția. Deosebirile dintre costumul feminin și masculin în spațiul nipon sunt în aceeași măsură de discrete ca în bazinul Mediteranei antice. Dimpotrivă, kimono-ul a rezistat modei până în secolul al XX-lea. Nu trebuie uitat pe de altă parte, că Japonia face notă distinctă față de alte culturi din mai multe puncte de vedere.
„Piață de ferestre”, miniatură franceză din sec. al XV-lea.
Pantofii ascuțiți cu vârf umplut sunt în mod explicit o excentricitate, demnă mai curând de un show¹ haute-couture² din zilele noastre. „Les poulaines”, așa cum se numeau aceștia în franceză, erau cu siguranță incomozi la mers, dar subliniau o siluetă aparte și un statut special. Funcția estetică o lăsa așadar cu mult în urmă pe cea utilitară.
Pentru ca moda să apară în Evul mediu a fost necesară punerea în valoare a singularității fiecărui individ, iar consecințele au adus cu sine mulți faux pas (pași greșiți). De aceea moda medievală are ceva fantastic, întocmai ca în cele mai multe dintre basmele sale. Datorită modei se deschide un nou drum, al plăcerilor și al seducției, subliniat și dovedit de contururile siluetei masculine, a taliei subțiate a rochiilor și a decolteurilor adânci.
Prima revistă de modă din 1672, fondată de Jean Donneau de Visé se numea Le Mercure Galant (Mercur Galant) și totuși abia în 1793 când se proclamă „Decretul din 8 Brumar (octombrie)”, moda își intră în drepturi la o scară generalizată. Anterior acestuia legi stricte interziceau altor cetățeni decât nobilii să poarte anumite articole, chiar și atunci când situația materială le-o permitea. Relația modei cu politica, deci cu societatea, nu a fost dintotdeauna armonioasă, însă a înlesnit permanent o cunoaștere autentică a sa.
După Revoluția franceză (1789) moda va contribui la estomparea discriminărilor în mai multe direcții. Bineînțeles, semnalizarea disproporțiilor sociale, chiar dacă mai puțin evidentă, va trece de la costum în ansamblul lui la detaliu, de exemplu nasturii, cataramele sau materialul din care e confecționat un pantalon sau o cămașă. Moda se află într-o metamorfoză fără oprire și din cauză că nu ajunge să stabilizeze mesajele pe care își propune să le comunice. Toate noutățile, fie din partea celebrităților ori a celor înstăriți, sunt la scurt timp imitate de cei mai modești, cu ajutorul cărora, asemenea unui bumerang, pionierii modei sunt stimulați să inventeze alte modele. Acest circuit dezvăluie două dintre constantele (auto) reprezentării în lume: dorința de a imita, deci de a aparține unei mulțimi și respectiv, orgoliul distincției, adică de a se simți unic.
Mark Zuckenberg (CEO Facebook), poartă mereu același tricou gri, renunțând la orice decizie vestimentară. Prin lipsa totală a unui stil vestimentar, Zuckenberg și-a creat în mod paradoxal o imagine distinctă.
Cu cât ne apropiem de prezent, cu atât moda pare că atenuează distanțele între clasele sociale. Și totuși avem iluzia că moda vizează mai mult femeile, cel puțin atunci când intră în discuție produsele cosmetice, de departe mai numeroase și mai variate decât cele destinate bărbaților. Tot în atmosfera Revoluției franceze se va inversa ordinea care numea mai întâi bărbații ca exponenți ai modei. Magnificența toaletelor din vremea lui Ludovic al XIV-lea va dispărea și va lăsa locul ținutelor mai simple, ca o răsturnare de valori, munca câștigând din ce în ce mai mult respect. Acest bun le va oferi oamenilor de toate categoriile o nouă șansă la independență, deoarece vor fi liberi să-și câștige singuri pâinea. Prin urmare, hainele devin mai practice în consonanță cu dezvoltarea industriei.
Hyacinthe Rigaud (1659-1743), Portretul lui Ludovic al XIV-lea, ulei pe pânză, 277 x 194 cm
Vestimentația femeilor primește o atenție sporită, din nefericire în detrimentul lor. În spatele înfățișării îngrijite și sofisticate se ascunde o privire nedreaptă și superficială. Piața muncii nu le favoriza în egală măsură pe femei ca pe bărbați, iar hainele întăresc norme discriminatorii la adresa celor dintâi. Atributele feminine sunt privite ca frivole, în timp ce bărbaților li se consacră gravitatea, sobrietatea.
Fără se fi terminat vreodată, emanciparea femeilor a cunoscut un drum greu. Aceasta oglindește mai multe problematici, nu doar pe cea strict legată de inegalitatea între genuri. Interesul exagerat pentru moda feminină atestă în mod contrar o poziție mai puțin privilegiată. Lumea design-ului vestimentar a început cu Charles Frederick Worth (1825-1895), privit ca fondatorul direcției haute-couture în Franța, și a continuat cu o pleiadă de designeri, mult mai numeroși față de creatoarele de modă. În ce-i privește pe creatorii de modă, spre deosebire de echivalentul lor feminin, aceștia au primit foarte devreme statutul de artiști. În timp ce vestimentația masculină devine impersonală și egală, cea feminină capătă din ce în ce mai mult personalitate, fiind numaidecât o proiecție a creatorilor săi.
Până la începutul secolului al XX-lea pantalonii au fost o piesă rezervată exclusiv bărbaților. Mai multe legi interziceau femeilor purtatea lor, fiind vorba de un simbol de putere și autonomie. Un caz emblematic pentru rolul pantalonilor în emanciparea femeilor este cel al sportivei Violette Morris (1893-1944), acuzată în 1930 de a fi purtat în repetate rânduri pantaloni în public și apoi condamnată, după un proces de o lună, de a nu mai participa la nicio competiție.
Dinamismul și setea de acțiune au format un fundal pentru noul corp erotizant al bărbatului din secolul al XIV-lea. Rochia, deci fusta, opusul pantalonilor, îngrădea considerabil libertatea de mișcare a femeii, în sens propriu și derivat.
Audrey Hepburn, emblemă a stilului, purtând în 1953 o pereche de pantaloni și balerini.
În afara binomului fustă-pantalon, alte produse ca geanta de mână (poșeta), pălăria sau pantofii pot fi instrumente foarte utile în descifrarea codurilor vestimentare și a mișcărilor importante pe care le-au declanșat sau susținut. Accesoriile, machiajul și tatuajele completează și însoțesc istoria modei, revelând de fiecare dată surprize și curiozități la nivel psihologic, individual și colectiv, estetic sau tehnologic. În prezent moda a încetat să mai fie privită ca superficială și anodină, mulți artiști, filosofi și specialiști aplecându-se asupra ei cu multă curiozitate.
Isabelle Chaput și Nelson Tiberghien cunoscuți ca Young Emperors (@young_emperors), doi tineri creatori, adepți ai ideilor de fuziune, fluiditate și împrumut în modă. Citește interviu aici.
¹prezentare de modă
²haute-couture este termenul care se referă la moda înaltă, de dragul modei, deci cea aproape de artă și de creația dezinteresată. În opoziție, prêt-à-porter, literalmente „gata de purtat”, desemnează o modă la îndemână, cu un caracter mult mai practic și confortabil.
Pentru a merge mai departe:
- Istoria modei (organizat, concis) EN
- What is a codepiece? 🤭 EN
- GETTY Edu: Fashion (lecții, podcasts) EN
- Originile pantalonilor de jogging (sweat pants) FR
- La femme et le pantalon (podcast) FR
- Tricoul gri al lui M. Zuckenberg EN
- Violette Morris, diavolul stadionului 🎬FR
- Fashion Through History II, ed. by Giovanna Motta & Antonello Biagini (Google books) 📖 EN
- 100 Years in Fashion: Women 🎬
- 100 Years in Fashion: Men 🎬
- NOWNESS: fashion 🎬
- Young Emperors (YouTube channel)
Comentarii
Trimiteți un comentariu